Sindromul Tourette este o tulburare neurologică, ce se caracterizează prin apariția unor ticuri motorii și vocale repetitive și involuntare. Deși poate afecta persoane de toate vârstele, debutul cel mai frecvent este în copilărie, între 5 și 10 ani.

Ticurile sunt mișcări sau sunete bruște, rapide, repetitive și stereotipice, pe care copilul nu le poate controla. Ele pot fi simple (clipit, strâmbat din nas, încleștat din dinți) sau complexe (sări, înjura, repeta cuvinte sau fraze).

Cauzele sindromului Tourette

Până în prezent, cauza exactă a sindromului Tourette nu este pe deplin cunoscută. Se crede că o combinație de factori genetici și de mediu joacă un rol important în apariția acestei tulburări.

Studiile au identificat anumite gene care pot crește riscul de a dezvolta sindromul Tourette, dar nu este vorba despre o singură genă, ci despre o interacțiune complexă între mai mulți factori genetici.

Citește și: Tot ce trebuie să știi despre sindromul Down: Simptome și diagnosticare

Simptomele sindromului Tourette la copii

Iată care sunt cele mai întâlnite simptome ale acestei afecțiuni:

• Ticuri motorii: clipit rapid, strâmbat din nas, ridicat din umeri, scuturat din cap, mișcări repetitive ale brațelor sau picioarelor.
• Ticuri vocale: scoatere de sunete guturale, tuse, lătrat, încleștat din dinți, repetarea cuvintelor sau frazelor auzite.
• Coprolalie: utilizarea involuntară de cuvinte obscene sau jignitoare. Aceasta este o manifestare rară a sindromului Tourette și nu apare la toți copiii afectați.
• Ecolatalie: repetarea automată a cuvintelor sau frazelor auzite de la alții.
• Palilalie: repetarea proprie a cuvintelor sau frazelor.

Este important de menționat că severitatea ticurilor poate varia foarte mult de la un copil la altul. La unii copii, ticurile pot fi ușoare și să treacă neobservate, în timp ce la alții pot fi severe și să afecteze semnificativ viața de zi cu zi.

Citește și: Ce este și cum se manifestă intoleranța la lactoză: cauze și simptome

Diagnosticul sindromului Tourette

Diagnosticul sindromului Tourette se bazează pe o evaluare clinică amănunțită, care include:

• Istorie medicală: medicul va întreba despre debutul ticurilor, frecvența, severitatea și orice alte simptome asociate.
• Examen fizic: medicul va efectua un examen neurologic pentru a exclude alte afecțiuni care pot provoca simptome similare.
• Evaluare psihologică: poate fi necesară pentru a exclude alte tulburări psihiatrice care pot coexista cu sindromul Tourette, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburările de anxietate.

Nu există teste de laborator specifice pentru diagnosticarea sindromului Tourette. Diagnosticul se pune pe baza criteriilor clinice stabilite de manualele de diagnostic.

Citește și: Care sunt cele mai întâlnite alergii ale copiilor? Vezi cum pot fi prevenite

Tratamentul sindromului Tourette

Tratamentul sindromului Tourette este individualizat și depinde de severitatea simptomelor și de impactul acestora asupra calității vieții copilului. Opțiunile de tratament includ:

• Terapia comportamentală: este considerată tratamentul de primă linie și poate fi foarte eficient în reducerea severității ticurilor.
• Medicamente: în cazurile severe, medicul poate prescrie medicamente pentru a controla ticurile, cum ar fi antipsihotice sau alfa-2 agoniste.
• Terapia ocupațională și logopedia: pot ajuta copilul să își dezvolte abilitățile sociale și de comunicare.
• Suport psihologic: poate fi benefic pentru copil și familie pentru a face față provocărilor acestei tulburări.

Este important de subliniat că sindromul Tourette nu este o boală contagioasă și nu afectează inteligența copilului. Cu un tratament adecvat, majoritatea copiilor cu sindrom Tourette pot duce o viață normală și activă.

Dacă bănuiți că cel mic ar putea avea sindromul Tourette, este important să consultați un medic pediatru sau un neurolog pediatric.