Poeziile reprezintă o punte magică spre lumea imaginației și a creativității pentru copii. Dincolo de ritm și rimă, ele aduc o multitudine de beneficii pentru dezvoltarea lor integrală. Iată 4 poezii despre toamnă, pentru cei mici!

Beneficiile poeziei pentru dezvoltarea copilului

Iată care sunt principalele beneficii ale poeziei, pentru dezvoltarea copilului:

• Îmbogățirea vocabularului: Poeziile introduc copiii într-o lume plină de cuvinte noi și expresii frumoase, stimulându-le curiozitatea lingvistică.
• Îmbunătățirea exprimării: Prin recitare și memorare, copiii își îmbunătățesc capacitatea de a se exprima fluent și corect.
• Stimularea imaginației: Poeziile deschid uși către lumi fantastice, încurajând copiii să-și creeze propriile povești și imagini mentale.
• Dezvoltarea gândirii critice: Analiza poeziilor îi ajută pe copii să gândească abstract, să facă comparații și să tragă concluzii.
• Îmbunătățirea memoriei: Memorarea versurilor antrenează memoria și capacitatea de concentrare.
• Înțelegerea emoțiilor: Poeziile abordează o gamă largă de emoții, ajutând copiii să le identifice și să le exprime.

Poezii despre toamnă

1. „Sfârșit de toamnă” de Vasile Alecsandri (1867)

Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ș-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare, înșirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde câmpie acu-i tristă, veștejită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, și de crengi se dezlipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru părți a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!
Vântul șuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rânchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc.

Citește și: Cum să alegi cărțile potrivite pentru copil în funcție de vârstă

2. „Balada unui greier mic” de George Topîrceanu

Peste dealuri zgribulite,
Peste țarini zdrențuite,
A venit așa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă și zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, –
Când se scutură de ciudă,

Împrejurul ei departe
Risipește-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…

Și cum vine de la munte,
Blestemând
Și lăcrimând,
Toți ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceșii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuși
Din căsuța lui de humă
A ieșit un greieruș,
Negru, mic, muiat în tuș
Și pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam și eu s-adun
O grăunță cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fiindcă nu-mi dă niciodată,
Și-apoi umple lumea toată
Că m-am dus și i-am cerut…

Dar de-acuș,
Zise el cu glas sfârșit
Ridicând un picioruș,
Dar de-acuș s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic și necăjit!

Citește și: Top 10 cărți pentru copii care îi vor face să iubească cititul

3. „Toamna” de Octavian Goga („Poezii”, 1905)

Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiță
Li se uscă rădăcina.

Peste creștet de dumbravă
Norii suri își poartă plumbul,
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe câmp porumbul.

Și cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o șindrilă.

De vifornița păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult și simt sub gene
Cum o lacrimă-mi învie:
Ni s-aseamănă povestea,
Pui golaș de ciocârlie.

Citește și: Importanța cititului în dezvoltarea vocabularului și imaginației copiilor

4. „Ce te legeni?…” de Mihai Eminescu („Poesii”, 1884)

Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
– De ce nu m-aș legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește
Și frunzișul mi-l rărește.
Bate vântul frunza-n dungă –
Cântăreții mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Și de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!

Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Și se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Și mă lasă pustiit,
Vestejit și amorțit
Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!